Nu am avut timp sa scriu despre saptamana in Corfu cand ne-am intors, atunci cand impresiile erau clare si puternice si acum totul pare ca un vis indepartat (caci - nu-i asa? - "in fapta lumea-i visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu, ele sunt numai in sufletul nostru"...), umbrit de mizeria actualitatii romanesti.
Am plecat destul de stresata de drumul foarte lung (peste 1000 de km), de felul in care Santiago va rezista pana la destinatie, de ce va manca acolo, de cum va primi marea si nisipul plus altele 1000.
Dar totul a fost perfect, am avut o vacanta perfecta cu un copil perfect intr-un decor perfect.
(acoperisul rosu din stanga este al casutei noastre).
Drumul catre insula l-am facut in doua zile cu popas peste noapte la Thessaloniki, unde era o caldura de nedescris, absolut insuportabila, care m-a facut sa ma ingrozesc inca odata la gandul unei vacante la mare la o ora asa de tarzie in vara (anul trecut am fost la sfarsit de aprilie in
insule si deja soarele ardea cu foc, apa in schimb abia incepea sa fie buna, asa ca apreciez vremea perfecta pentru Grecia cam la inceputul lui iunie). Insa in Corfu, exceptand ora pranzului (la care oricum cadeam lati la somn in vila umbroasa), temperatura era de 25-28 de grade, cu briza placuta, sa tot stai. Vreo 3 luni, asa. Drumul a fost super, in special partea de la Thessaloniki la Igoumenitsa (de unde se ia
ferry catre Lefkimi), pe
Egnatia Odos.. drum de voie printre vai si dealuri, pardon, tuneluri. Santiago a fost foarte incantat de tuneluri, dar pana si lui i-au devenit comune dupa ce numaratoarea lor a trecut de 50 :).
Vila care ne-a gazduit a fost o minune. Ceea ce e pe site este complet adevarat, ba chiar mai jos decat realitatea. Totul in regula, totul functional, camere bine puse la punct, livinguri si bucatarii uriase si complet utilate, curtea de vis, cu foisoare si sezlonguri si palmieri si smochini si... si... si...
Aici se poate face o vizita in interior.
Ah, si pretul platit de noi la sfarsitul lui iunie a fost de 1.400 Eur / 7 nopti cost total. Vila are 10 paturi in dormitoare plus cateva in livinguri; noi am fost 8 adulti si 5 copii.
Plaja era mica ce-i drept. Dar avea cea mai mare calitate: era pustie. In plus avea si nisip iar apa la fel, avea nisip pe fund, ceea ce e un lucru nu tocmai comun in Grecia. Si era la 50 de metri de vila. Si era verde. Si albastra. Si limpede. Si linistita. Si era toata a noastra.
Santiago a fost insa cea mai mare supriza: de unde
acum un an urla infinit daca se atingea de nisip, anul asta a stat descult tot timpul (chiar si in curtea vilei), s-a jucat cu nisip in fel si chip, a cazut cu gura in el, i-a intrat in urechi si treptat, a intrat si in apa. Initial in bratele tatalui din dotare, apoi din ce in ce mai curajos, de mana cu unul dintre noi. Iesea cu greu si cu negocieri de intoarcere, mai tarziu sau a doua zi.
A facut mofturi deloc, a fost vesel si mereu gata sa mearga cu noi oriunde, la plimbare, la taverna, la un castel, la alt castel...
dar mai ales la plaja, la mare, la baie. Si la plecare a repetat insistent ca mai venim.
La anul in schimb mi-as dori foarte tare sa mergem in Kefalonia (Κεφαλληνία);daca gasim o varianta de drum alta decat masina. Caci drumul de intoarcere pe care l-am facut de nevoie doar intr-o zi, ne-a cam zdruncinat nervii si ne-a clatinat putin odihna adunata in zilele de vacanta - 1.000 km in 11 ore. Iar Kefalonia e chiar mai departe.
Acasa doar intrarea in parc, jocul copiilor si zborul baloanelor de sapun iti dau senzatia de normalitate.
Restul pozelor
aici, fara mari selectii si fara nici o corectura.
